Tura pe Vladeasa

Data: 27-28.02.2010
Destinatie: Vladeasa
Distanta: 60km
Dificultate: medie
Grad de interes: ridicat







Dupa aproape 3 ani de la ultima noastra tura pe Vladeasa ne-am hotarat sa ne lansam intr-o tura de iarna ca vorba aia “iarna nu-i ca vara”.
Dupa obisnuitul program de plecari adica cat mai devreme ne adunam si punem in aplicare planul de tura. Desi la pornire era o ploaie marunta am zis ca poate la destinatie va fi mai bine.
Drumul spre Oradea e destul de lejer de cand e gata autostrada astfel ca ajungem repede in Huedin de unde o luam spre Bologa.
In gara la Bologa vedem cativa “temerari” cum le spunem noi celor bine echipati pentru munte care probabil se indrepatau tot spre cabana Vladeasa, si nu aveau putin drum de facut dupa cum am experimentat noi in vara 2007.
Ajungem in Rogojel si observam ca petecele de zapada sunt tot mai mari dar incercam sa urcam pe drumul forestier spre cabana dar cam dupa 2 km ne hotaram sa ne intoarcem in sat si sa lasam masina deoarce zapada era tot mai mare si am zis ca o plimbare pana la cabana nu ar strica. Lasam masina intr-o curte al unui localnic si incepem urcarea pe marcajul cu punct albastru. Traseul iti ofera mai multe alternative astfel ca ai de ales intre urcarile bruste taind valea sau pe drumul cu serpentine pe marcaj.
Ajunsi la jumatatea drumului ceata incepe sa se lase astfel ca valea in care se afla satul Rogojel nu se mai vede. Ploaia a inceput sa se transforme in lapovita iar ceata e tot mai densa.
Desi vremea nu parea ideala pentru schiat si drumetii am intalnit destul de multi turisti pentru aceasta perioada a anului. Banuiam ca ne apropiem de cabana deoarece zapada era tot mai mare iar lapovita se transformase in ninsoare si nu ne-am inselat, cabana se zarea usor prin ceata.
Ajunsi la cabana mergem la barul unde se fac rezervarile pentru camere. In bar era o forfota la care nu ne asteptam, era plin de turisti care probabil osteniti dupa urcare, trasee, ture de schi s-au oprit sa savureze un vin fiert.
Avem iar noroc si prindem ultima camera libera. In camera era destul de cald astfel ca devenim destul de molesiti dupa “descalecare”. Luam o gustare, dupa care ne hotaram sa facem o plimbare prin apropiere. Am fost placut surprinsi sa vedem ca s-a inceput lucrul la instalatia de teleschi care ii lipsea unei astfel de zone. Zapada era destul de mare mai ales in zonele unde era troienita ajungea si la 1,50 m. Dupa cateva tavaleli si bulgareli prin zapada ne intarcem la cabana.
Ajunsi la cabana ii vedem pe ”temerarii” din Bologa care erau vecinii nostri si care au fost placut impresionati de palinca noastra de Cluj. Majoritatea erau din zona moldovei (bucovina spuneau ei:) ) studenti ajunsi la Cluj. Dupa o vreme obositi de drum ne retragem in camera noastra la odihna.
Dimineata am fost intampinati de soarele care razbea printre perdele. Era destul de tarziu astfel ca renuntam la traseul Cabana Meteo-Pietrele Albe-Cabana Vladeasa,si ne-am hotarat sa facem doar Pietrele Albe.
Desi nu ne astepatam sa facem mai mult de 2 ore, drumul e cu multe coborari si urcari si mai ales cu zapada ne-a luat mai mult. Dar merita pentru privelistea minunata ca ti-o ofera Pietrele Albe cu Valea Seaca. Batea un vant destul de puternic iar zapada era destul de mare, astfel ne hotaram sa renuntam la plimbarea pe crestele pietrelor. Intoarcerea e destul de rapida asfel ca ajungem la cabana mai repede decat planuisem, astfel ca avem destul timp pana se intuneca sa ajungem la masina.
Acum ca nu mai e ceata reusim sa coboram pe un drum mai scurt pana in satul Rogojel cam in 45 min. Ajunsi ne imbarcam in masina si pornim spre casa cu satisfactia ca am avut parte de o tura de week-end placuta si cu o priveliste care iti incanta privirea in orice sezon al anului.

Tura in Tureni

 
Data: 12.08.2006/20.01.2007/29.08.2008
Destinatie: Cluj – Tureni
Distanta: 23 km
Dificultate: medie
Grad de interes: mediu

La doar 23 km de Cluj mergand pe drumul european E60 spre Turda se afla rezervatia naturala Cheile Turului (Tureni) ce se intinde pe o suprafata de 25 ha. Iesind de pe soseaua principala in partea dreapta dupa primul radar fix si strabatand satul pe un drum proaspat asfaltat ai zice ca vei avea parte de niste chei putin spectaculoase. Te-ai insela.Drumul e accesibil cu masina pana aproape de intrarea in chei. Odata ajuns la intrarea in chei esti intampinat de cateva pietroaie calcaroase gigantice prabusite de pe cativa versanti stancosi.De o parte si de alta utilaje parasite probabil din perioada comunista. Desi zona e putin mai greu accesibila parca pe an ce trece sunt mai multe gunoaie iar paraul (Racilor) ce le strabate mai murdar.Mergand pe malul paraului descoperi intrarea,destul de ascunsa de buruienile inalte si dese.
 
Traseul desi e marcat din loc in loc ai de multe ori posibilitatea de a alege pe unde sa mergi traseul nefiind amenajat. Sunt portiuni dificile care pot fi trecute cu destul de mare greutate din cauza peretilor verticali iar fara un echipament adecvat nu prea mai poti inainta.
Inaintand spre mijlocul cheilor peretii devin tot mai abrupti si mai inalti ajungand pana la 100m,zona preferata si de alpinisti (Coltul Cainilor,Stana Ciorilor etc). Paraul formeaza din loc in loc cascade si halboane inconjurat de o flora si o fauna diversa. De a lungul cheilor pot fi intalnite si cateva pesteri: Pestera cu Silex (64m) Pestra cu Horn (29m) Pestera de Sub Grohotis (27,5) si altele. Linistea e tulburata doar de cate o turma de oi sau capre (alpiniste) care strabat cheile.
In urma cu cativa ani in parau puteau fi vazuti chiar si pastravi dar acum probabil din cauza poluarii au disparut. Spre capatul cheilor intalnesti cateva pajisti care te indeamna la un picnic intr-o liniste desavarsita,dar e si un loc ideal de asezare a corturilor.
 
Cheile pot fi strabatute si din partea opusa dar exista si posibilitatea de a admira cheile de deasupra lor oferind o priveliste superba de pe peretii stancosi, un loc ideal de a-ti bea cafeaua cand te afli in drumetie in aceasta zona. Atentie insa si la vulpile hoate care dau tarcoale corturilor noaptea si care rod cam tot ce le iese in cale inclusiv sireturi de cort si papuci. Prietenii stiu de ce.
Traseul poate fi facut si pe jos (recomandat cu rucsac usor) strabatand padurea Faget,Micesti apoi prin satul Comsesti,Tureni si mai departe se poate continua pana in Cheile Turzii dar si pe bicicleta.
Cu siguranta cei care au vizitat odata aceste chei vor dori sa se intoarca si a doua oara.









Tura in rosia



comming not very soon :P

Tura in Liteni


Liteni


Data: 27/09/2009
Destinatie: Cluj-Liteni
Distanta: 22KM
Dificultate: scazuta
Grad de interes: mediu



 






O tura scurta de o dupamasa cu privelisti placute inspre Apuseni si o cetate medievala cu un grad destul de scazut de prezervare.
Pornim la ora 12 din Cluj pe ruta Floresti-Savadisla-Liteni. Din Floresti, trecem de sensul giratoriu si mergem mai departe la a doua iesire, vorba lui Marcel (n.a.: GPS-ul). La postul de control facem stanga inspre Luna si de acolo incolo o tinem tot inainte inspre Lita.
Odata ajunsi acolo (in Liteni) trebuie sa te orientezi dupa barul din sat pentru ca exact pe dupa el trebuie sa faci stanga, inspre pasune. Treci de terenul de fotbal de langa cimitirul satului si poti incepe sa iti cauti un loc unde sa iti lasi masina.
Daca vrei sa parcurgi traseul in mod clasic, atunci trebuie sa pornesti inspre dreapta, orientat cu spatele la sat (spre aprox. NV). Bun.
Incepem sa urcam si chiar inainte de curba ar trebui sa fie un izvor dupa spusele altora, dar noi nu l-am gasit, deci ne vedem de drum. Imediat dupa curba se vad inspre dreapta cateva stanci, iesite parca de nicaieri. Curiosi din fire, mergem sa vedem ce e cu ele, daca se poate catara pe ele si, bineinteles daca din varf privelistea merita 20 de minute de repaus pentru a bea cafeaua, asa cum ne e obiceiul, adica la inaltime. (vorba reclamei, „…numai in locatii selecte.”). A meritat oarecum pentru ca de sus se poate admira ok peisajul de jur-imprejur dar catararea a fost in gluma, cu rucsacu in spate si tigara in gura, ca sa fie interesant.
Ne terminam bauturile si plecam mai departe, intorcandu-ne si mergand aproximativ spre sud, in directia varfului Piatra Mare. Coboram pe langa o vale seaca pana ajungem la un drum pe costisa. De aici nu ne mai ramane decat sa mergem inainte pana la cetate.
Ajungem la baza cetatii si facem cateva poze inainte sa incepem sa urcam. Urcusul inspre cetate e putintel dificil datorita gradului de inclinatie a pantei insa nu e imposibil. Cu incaltamintea potrivita nu e mare provocare si imediat ajungi in varf. Cetatea e destul de degradata, in parte datorita vechimii, datand din anul 1324, dupa prima atestare documentara, si in parte datorita numeroaselor asedii pe care le-a indurat de-a lungul timpului insa tot isi pastreaza un farmec aparte, fiind printre cele mai pitoresti din Ardeal. Poposim si aici pret de cam o ora, plimbandu-ne prin ceea ce a fost odata cetatea si facand cateva poze cu ea si in special cu Valea Ierii.
Ziua fiind spre terminate, pornim inspre masina urmand drumul de sub padure si dupa aproximativ o jumatate de ora ajungem si plecam înspre casa.




Pentru harta lui Dan

 
©2009 Drumetii din Cluj