Tura in Tureni

 
Data: 12.08.2006/20.01.2007/29.08.2008

Destinatie: Cluj – Tureni

Distanta: 23 km

Dificultate: medie

Grad de interes: mediu

La doar 23 km de Cluj mergand pe drumul european E60 spre Turda se afla rezervatia naturala Cheile Turului (Tureni) ce se intinde pe o suprafata de 25 ha. Iesind de pe soseaua principala in partea dreapta dupa primul radar fix si strabatand satul pe un drum proaspat asfaltat ai zice ca vei avea parte de niste chei putin spectaculoase. Te-ai insela.Drumul e accesibil cu masina pana aproape de intrarea in chei. Odata ajuns la intrarea in chei esti intampinat de cateva pietroaie calcaroase gigantice prabusite de pe cativa versanti stancosi.De o parte si de alta utilaje parasite probabil din perioada comunista. Desi zona e putin mai greu accesibila parca pe an ce trece sunt mai multe gunoaie iar paraul (Racilor) ce le strabate mai murdar.Mergand pe malul paraului descoperi intrarea,destul de ascunsa de buruienile inalte si dese.

 
Traseul desi e marcat din loc in loc ai de multe ori posibilitatea de a alege pe unde sa mergi traseul nefiind amenajat. Sunt portiuni dificile care pot fi trecute cu destul de mare greutate din cauza peretilor verticali iar fara un echipament adecvat nu prea mai poti inainta.

Inaintand spre mijlocul cheilor peretii devin tot mai abrupti si mai inalti ajungand pana la 100m,zona preferata si de alpinisti (Coltul Cainilor,Stana Ciorilor etc). Paraul formeaza din loc in loc cascade si halboane inconjurat de o flora si o fauna diversa. De a lungul cheilor pot fi intalnite si cateva pesteri: Pestera cu Silex (64m) Pestra cu Horn (29m) Pestera de Sub Grohotis (27,5) si altele. Linistea e tulburata doar de cate o turma de oi sau capre (alpiniste) care strabat cheile.

In urma cu cativa ani in parau puteau fi vazuti chiar si pastravi dar acum probabil din cauza poluarii au disparut. Spre capatul cheilor intalnesti cateva pajisti care te indeamna la un picnic intr-o liniste desavarsita,dar e si un loc ideal de asezare a corturilor.

 
Cheile pot fi strabatute si din partea opusa dar exista si posibilitatea de a admira cheile de deasupra lor oferind o priveliste superba de pe peretii stancosi, un loc ideal de a-ti bea cafeaua cand te afli in drumetie in aceasta zona. Atentie insa si la vulpile hoate care dau tarcoale corturilor noaptea si care rod cam tot ce le iese in cale inclusiv sireturi de cort si papuci. Prietenii stiu de ce.

Traseul poate fi facut si pe jos (recomandat cu rucsac usor) strabatand padurea Faget,Micesti apoi prin satul Comsesti,Tureni si mai departe se poate continua pana in Cheile Turzii dar si pe bicicleta.

Cu siguranta cei care au vizitat odata aceste chei vor dori sa se intoarca si a doua oara.

Galerie 

Tura in rosia

comming not very soon :P

Tura in Liteni

Liteni

Data: 27/09/2009

Destinatie: Cluj-Liteni

Distanta: 22KM

Dificultate: scazuta

Grad de interes: mediu

 

O tura scurta de o dupamasa cu privelisti placute inspre Apuseni si o cetate medievala cu un grad destul de scazut de prezervare.

Pornim la ora 12 din Cluj pe ruta Floresti-Savadisla-Liteni. Din Floresti, trecem de sensul giratoriu si mergem mai departe la a doua iesire, vorba lui Marcel (n.a.: GPS-ul). La postul de control facem stanga inspre Luna si de acolo incolo o tinem tot inainte inspre Lita.

Odata ajunsi acolo (in Liteni) trebuie sa te orientezi dupa barul din sat pentru ca exact pe dupa el trebuie sa faci stanga, inspre pasune. Treci de terenul de fotbal de langa cimitirul satului si poti incepe sa iti cauti un loc unde sa iti lasi masina.

Daca vrei sa parcurgi traseul in mod clasic, atunci trebuie sa pornesti inspre dreapta, orientat cu spatele la sat (spre aprox. NV). Bun.

Incepem sa urcam si chiar inainte de curba ar trebui sa fie un izvor dupa spusele altora, dar noi nu l-am gasit, deci ne vedem de drum. Imediat dupa curba se vad inspre dreapta cateva stanci, iesite parca de nicaieri. Curiosi din fire, mergem sa vedem ce e cu ele, daca se poate catara pe ele si, bineinteles daca din varf privelistea merita 20 de minute de repaus pentru a bea cafeaua, asa cum ne e obiceiul, adica la inaltime. (vorba reclamei, „…numai in locatii selecte.”). A meritat oarecum pentru ca de sus se poate admira ok peisajul de jur-imprejur dar catararea a fost in gluma, cu rucsacu in spate si tigara in gura, ca sa fie interesant.

Ne terminam bauturile si plecam mai departe, intorcandu-ne si mergand aproximativ spre sud, in directia varfului Piatra Mare. Coboram pe langa o vale seaca pana ajungem la un drum pe costisa. De aici nu ne mai ramane decat sa mergem inainte pana la cetate.

Ajungem la baza cetatii si facem cateva poze inainte sa incepem sa urcam. Urcusul inspre cetate e putintel dificil datorita gradului de inclinatie a pantei insa nu e imposibil. Cu incaltamintea potrivita nu e mare provocare si imediat ajungi in varf. Cetatea e destul de degradata, in parte datorita vechimii, datand din anul 1324, dupa prima atestare documentara, si in parte datorita numeroaselor asedii pe care le-a indurat de-a lungul timpului insa tot isi pastreaza un farmec aparte, fiind printre cele mai pitoresti din Ardeal. Poposim si aici pret de cam o ora, plimbandu-ne prin ceea ce a fost odata cetatea si facand cateva poze cu ea si in special cu Valea Ierii.

Ziua fiind spre terminate, pornim inspre masina urmand drumul de sub padure si dupa aproximativ o jumatate de ora ajungem si plecam înspre casa.