Tura in rosia

comming not very soon :P

Tura in Liteni

Liteni

Data: 27/09/2009

Destinatie: Cluj-Liteni

Distanta: 22KM

Dificultate: scazuta

Grad de interes: mediu

 

O tura scurta de o dupamasa cu privelisti placute inspre Apuseni si o cetate medievala cu un grad destul de scazut de prezervare.

Pornim la ora 12 din Cluj pe ruta Floresti-Savadisla-Liteni. Din Floresti, trecem de sensul giratoriu si mergem mai departe la a doua iesire, vorba lui Marcel (n.a.: GPS-ul). La postul de control facem stanga inspre Luna si de acolo incolo o tinem tot inainte inspre Lita.

Odata ajunsi acolo (in Liteni) trebuie sa te orientezi dupa barul din sat pentru ca exact pe dupa el trebuie sa faci stanga, inspre pasune. Treci de terenul de fotbal de langa cimitirul satului si poti incepe sa iti cauti un loc unde sa iti lasi masina.

Daca vrei sa parcurgi traseul in mod clasic, atunci trebuie sa pornesti inspre dreapta, orientat cu spatele la sat (spre aprox. NV). Bun.

Incepem sa urcam si chiar inainte de curba ar trebui sa fie un izvor dupa spusele altora, dar noi nu l-am gasit, deci ne vedem de drum. Imediat dupa curba se vad inspre dreapta cateva stanci, iesite parca de nicaieri. Curiosi din fire, mergem sa vedem ce e cu ele, daca se poate catara pe ele si, bineinteles daca din varf privelistea merita 20 de minute de repaus pentru a bea cafeaua, asa cum ne e obiceiul, adica la inaltime. (vorba reclamei, „…numai in locatii selecte.”). A meritat oarecum pentru ca de sus se poate admira ok peisajul de jur-imprejur dar catararea a fost in gluma, cu rucsacu in spate si tigara in gura, ca sa fie interesant.

Ne terminam bauturile si plecam mai departe, intorcandu-ne si mergand aproximativ spre sud, in directia varfului Piatra Mare. Coboram pe langa o vale seaca pana ajungem la un drum pe costisa. De aici nu ne mai ramane decat sa mergem inainte pana la cetate.

Ajungem la baza cetatii si facem cateva poze inainte sa incepem sa urcam. Urcusul inspre cetate e putintel dificil datorita gradului de inclinatie a pantei insa nu e imposibil. Cu incaltamintea potrivita nu e mare provocare si imediat ajungi in varf. Cetatea e destul de degradata, in parte datorita vechimii, datand din anul 1324, dupa prima atestare documentara, si in parte datorita numeroaselor asedii pe care le-a indurat de-a lungul timpului insa tot isi pastreaza un farmec aparte, fiind printre cele mai pitoresti din Ardeal. Poposim si aici pret de cam o ora, plimbandu-ne prin ceea ce a fost odata cetatea si facand cateva poze cu ea si in special cu Valea Ierii.

Ziua fiind spre terminate, pornim inspre masina urmand drumul de sub padure si dupa aproximativ o jumatate de ora ajungem si plecam înspre casa.